Locație: Strada Principală, Cârța, Sibiu, România
În anul 540, Sfântul Benedict stabilea ca principii de bază pentru viața călugărilor trei concepte simple: fecioria, sărăcia, ascultarea. El stabilea, atunci, un mod de viață simplu pentru călugări, care avea la bază câteva reguli – celibatul, interzicerea consumului de carne de patrupede, limitarea consumului de vin, împărțirea timpului între rugăciune, muncă, meditație și dormit.
500 de ani mai târziu, călugării unei mănăstiri din Dijon, în sudul Franței, au stabilit să trăiască respectând întocmai regulile Benedictine. Așa a luat ființă, îm 1098, sub conducerea abatelui Robert de Molesme, Ordinul Cistercian. Denumirea vine de la localitatea în care a luat ființă prima abație Cisterciană, Cîteaux (în latină, Cistercium).
În următorii ani, sub conducerea contelui Bernard de Clairvaux, conte de Châtillon, rămas în istorie ca Sfântul Bernard, Ordinul Cistercian s-a extins până în estul Europei.
În România, au existat două mănăstiri cisterciene. Prima, cea de la Igriș (jud. Timiș), a fost construită de Ana/Agnes de Châtillon, soția regelui maghiar, Béla al III-lea. A fost construită ca metoc (supusă unei mănăstiri mai mari) al Mănăstirii Cisterciene de la Pontigny, fiind locuită inițial de călugări francezi. A fost distrusă de invazia tătară de la 1241 și nu a fost niciodată reconstruită.
Cea de-a doua, Mănăstirea Cisterciană de la Cârța a fost construită de la călugării de la Igriș în jurul anului 1205.
Primele clădiri ale Abației de la Cârța au fost ridicate, probabil, pe la 1205-1206, din lemn. Câțiva ani mai târziu s-a construit o capelă mică (astăzi nu mai există), iar pe la 1230 a început construcția efectivă a mănăstirii. Lucrările au fost întrerupte de marea invazie tătară de la 1241, în urma căreia Mănăstirea a suferit daune majore. Însă în 1260, sub conducerea unui alt arhitect, clădirile au fost refăcute și lucrările au mers mai departe. Construcția a fost terminată pe la 1320.
https://printransilvania.ro/abatia-cisterciana-din-carta-sibiu
