A noua zi de razboi

A noua zi de razboi
Comparativ cu primele zile ale razboiului, acalmia relativa despre care vorbeam ieri continua. Am spus relativa, in sensul ca nu sunt atacuri terestre majore, ci doar lupte de hartuiala, de testare, dar si ele importante pentru pozitionarea pe anumite fronturi, in asteptarea ofensivei majore rusesti iminente. Se pare ca va urma o ofensiva majora, sa nu credem ca rusii si-au spus ultimul cuvant. Dar, depinde cat de puternica va fi aceasta ofensiva majora si care va fi rezultatul ei. Ucrainenii sunt in fata unui examen decisiv, daca si aceasta ofensiva majora, pregatita prin gruparea si reorganizarea timp de cateva zile a rusilor dupa esecul initial, va esua, sau nu isi va indeplini obiectivele, fortele ruse vor fi puse intr-o situatie din cele mai neplacute. Chiar daca isi vor indeplini obiectivele doar partial, situatia lor va fi aceeasi. Daca reuseste, ucrainenii vor fi pusi intr-o situatie dificila, trebuind sa ia niste decizii dureroare, inclusiv evacuari de teritorii pentru care au luptat si au sangerat zile in sir. Dar nu vor avea alta solutie, daca vor dori sa continue lupta.
Principalele orase centre de rezistenta, inclusiv Mariupol, care este total inconjurat, inca rezista. Nu s-a raportat vreun atac terestru major asupra lor, dar au fost supuse tirurilor de artilerie si rachete, cu victime asupra populatiei civile. Vorbim de Mariupol, Harkov, Cernihiv, Sumy si altele. Semn ca rusii se grupeaza si nu risca inca atacuri majore, dupa ce au avut experiente dureroase aici.
La sud, gruparea rusa spre vest, pe langa litoral, a atacat slab la Mikolaev, cum am spus si ieri, au fost respinsi. Atac de testare a apararii pentru o ofensiva majora, fiind singurul obstacol inainte de Odessa., pentru asaltul caruia se pare ca se pregatesc si niste desanturi de pe mare. Tot la sud, rusii au ocupat centrala nucleara de la Zaporoje, care a produs o vie emotie in comunitatea internationala.
La est, separatistii din Donetsk si Luhansk au continuat operatiunile militare, cei din Luhansk facand jonctiunea cu trupele rusesti din zona Harkov.
Se pare ca ucrainenii s-au prins de o veche zicala militara: Daca aperi totul, nu aperi nimic! Asa ca, dupa cum pare la prima vedere (repet, nu cunosc intregile efective disponibile ale ucrainenilor si amplasarea lor, nici nu am de unde sa stiu, nici rusii nu trebuie sa stie asta) si-au grupat trupele de elita pentru apararea Kievului, lasand pe frontul estic doar efective de intarziere ale avansarii rusesti. Este logic, pentru Ucraina si intreaga lume libera, Kievul a devenit un simbol al rezistentei, locul de unde Zelenski coordoneaza apararea. Ori, pentru moralul ucrainenilor si al Occidentului, care trebuie sa trimita in continuare ajutoare, Kievul trebuie sa reziste. Iar pentru Putin, Kievul trebuie neaparat sa cada, cat mai repede.
Cu aceste consideratii, ajungem la Kiev, care poate fi numit frontul principal. Ucrainenii au decis sa il apere pana la capat, chiar daca vor trebui sa cedeze in alta parte. Dar nici rusii nu au efective nelimitate, se vede dupa cum decurg operatiunile pe alte fronturi. Surprinsi de rezistentele din Harkov si Mariupol, au devansat faza a doua a operatiunilor terestre, pornind spre Odessa, chiar daca asta a insemnat divizarea fortelor, dar oricum, acestea sunt suficient de numeroase, chiar daca sunt impartite. Un raport occidental spune ca s-a ajuns la angajarea pe teritoriul ucrainean a 92% din efectivele pregatite de invazie in jurul granitelor ucrainene inainte de 24 februarie. Asta e la risc, garnizoanele si depozitele din apropierea granitelor sunt vulnerabile in cazul unui contraatac sau incursiuni, dar poate ca au fost completate cu efective suplimentare venite din interior. Oricum, e un semn ca evenimentele militare nu decurg in favoarea rusilor. Practic, planul lor initial a fost dat peste cap.
Revenind la Kiev, ucrainenii au decis o tactica eficienta, cea a unei aparari active, in sensul ca au stabilit o zona extinsa in jurul capitalei, zona in care aplica conceptul NATO A2AD (Anti Acces/Area Denial), respectiv distrug tot ce intra in aceasta arie si o apara activ. Tot ce intra in aceasta zona este angajat si distrus. In acest sens se inscriu atacurile victorioase de ieri de la Makariv, Bucha sau de astazi de la Irpin, pluis intarirea apararii de la Gustomel, toate la circa 20-30 km nord de Kiev. Isi extind apararea si se pregatesc de asaltul rusesc.
In acelasi timp, mega-coloana rusa de la nord de Kiev inca este aproape imobila.. Am vorbit ieri de posibilele cauze, una dintre ele este ca ar fi hartuita de ucraineni. Dar nu este scuza principala, nu are cum sa fie. Am vorbit de noncombat sau autosabotaj, poate fi si asta, dar nu poate fi cauza principala. Mai degraba ar fi probelemele logistice, de aceea acesta imensa coloana are nevoie de zile intregi pentru a-si reface stocul de combustibil, munitie, mentenenta si multe altele. Pana la urma, aceasta poate fi calcaiul lui Ahile pentru armata rusa.
De ce? Am sa va explic. In cadrul LSCO logistica este esentiala. Nu poti mentine o armata mare, cu multe mari unitati, in mars, fara sa le asiguri cele necesare, respectiv combustibil, munitie, mentenenta pentru vehiculele avariate, ingrijire medicala, hrana pentru soldati (vedem ca soldatii rusi jefuiesc magazinele pentru mancare si bautura) si multe altele. O alta zicala militara spune ca un general bun studiaza tactica si strategia, dar unul foarte bun studiaza logistica. Ne amintim ce spunea Napoleon, moralul soldatului trece prin stomac.
Ca sa nu va plictisesc, va voi da niste cifre, pentru armata americana. Prin comparatie, vedeti echivalentul in alte armate, inclusiv in armata rusa. Pentru o divizie blindata (in echivalent) aflata in mars ofensiv, este nevoie de 1000 (o mie) de tone pe zi! O mie de tone de munitii, combustibil, mentanenta, hrana etc. O mie de tone pe zi! Cum poti asigura asta, cand ucrainenii ataca coloanele de aprovizionare? Aici este marea problema a oricarei mari armate moderne. Am expus asta in cartile mele.
O intrebare primita: De ce rusii au atacat tocmai acum, la sfarsitul lui februarie? Raspunsul e simplu, e suficient sa ne intoarcem putin in istorie, in ww2. Marea problema pe timp de primavara sau toamna pe acest teren al Ucrainei (atat in 1941-1942, cat si la contraofensiva rusilor din 1943-1944) a fost starea terenului. Drumurile ucrainene nu pot fi strabatute de mase mari de vehicule, inclusiv blindate, decat in timpul verii sau al iernii, daca nu este multa zapada si terenul este inghetat. In rest, primavara si toamna, terenul se transforma intr-o mocirla in care abia poti inainta. De aceea Putin a ales aceasta perioada, inainte de a incepe ploile de primavara (rasputitza), care ar transforma terenul intr-o mocirla de noroi. Vedem deja tancuri impotmolite si abandonate in noroi. Bine, veti zice, dar de atunci in Ucraina s-au astfaltat drumuri, exista chiar si autostrazi. Foarte corect, peste o luna, singurele cai de acces practicabile vor fi drumurile astfaltate si pietruite, plus autostrazile. Dar asta face deplasarea convoaielor inamice foarte previzibila, doar pe aceste drumuri, care nu sunt o retea suficient de densa. Iar aruncarea in aer a unui pod sau minarea unei portiuni de sosea ar bloca o intreaga coloana, inclusiv pe acea megacoloana de la nord de Kiev. Fiindca ocolirea obstacolului ar insemna trecerea prin camp, si atunci mare parte din coloana ar ramane intepenita in mocirla. Tinte statice pentru oricine trece pe acolo.
De aceea Putin se grabeste, si de aceea ucrainenii trebuie sa reziste cateva saptamani.
0 0 votes
Article Rating
Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments