În satele argeșene, tradiția producerii țuicii continuă să fie o practică vie și esențială, transmisă din generație în generație. În acest an, recolta de prune a fost una bogată, iar sătenii au început să pregătească alambicurile, umplând ulițele cu mirosul dulce-amărui de sâmburi de prună fermentați. Deși prunele sunt ingredientul principal, țuica se poate face și din alte fructe.
Pentru sătenii care practică această artă, procesul de a face țuică implică o muncă migăloasă, dar bine cunoscută. Așa cum povestește un localnic, acesta culege prunele coapte, le lasă să fermenteze și apoi distilează fructele pentru a obține țuica. Chiar dacă este un proces obositor și solicitant fizic, mândria de a produce propria țuică este evidentă. „Când faci rachiul, uiți de toate durerile”, spune el, reflectând legătura strânsă dintre muncă și bucuria rezultatului.
În satele din Argeș, țuica nu este doar o băutură tradițională, ci face parte din viața comunității. Este folosită la evenimente importante, precum pomeni și înmormântări, dar este și vândută atunci când producția este prea mare pentru consumul propriu. Totuși, procesul de vânzare este adesea complicat din cauza cerințelor legale și a prețurilor scăzute oferite pe piață.
De altfel, tradiția producerii țuicii este profund înrădăcinată în istoria locală. Se spune că prima povarnă din România a fost înființată la Mănăstirea Curtea de Argeș, subliniind vechimea și importanța acestei activități pentru locuitorii zonei.
În ceea ce privește legislația, există propuneri de creștere a limitei scutirii de accize pentru producția de alcool în gospodării, de la 50 de litri anual la 150 de litri. Această modificare ar putea fi o veste bună pentru sătenii care produc țuică în cantități mai mari, recunoscându-se astfel că limita actuală este mult prea restrictivă pentru nevoile și tradițiile din mediul rural.
