Intr-un climat economic tot mai impredictibil, relația dintre angajat și angajator suferă mutații profunde, reflectate în dinamici salariale, așteptări profesionale și decizii strategice. Studiul regional realizat de Undelucram.ro – „Salarii și beneficii – echilibru între așteptări și ofertă” – oferă o radiografie relevantă asupra pieței muncii din România, Republica Moldova, Bulgaria, Grecia și Ungaria, evidențiind tensiuni și decalaje între ceea ce angajații își doresc și ce pot oferi angajatorii în prezent.
România: între aspirații salariale și realitatea economică
43% dintre angajații români sunt nemulțumiți de salariul actual, iar peste 63% dintre aceștia ar schimba locul de muncă pentru un venit mai mare. Pe de altă parte, doar 13% dintre angajatori iau în calcul o revizuire semnificativă a pachetului salarial în următorul an, iar 44% doar punctual. Într-un context marcat de inflație constantă și incertitudini economice, discrepanța dintre așteptările angajaților și capacitatea angajatorilor de a le răspunde pare să se adâncească.
Această realitate nu este una izolată. Studiul – la care au participat aproape 9.000 de angajați și 990 de specialiști HR din cinci țări – arată că angajații din întreaga regiune Centrală și de Sud-Est a Europei își doresc pachete salariale mai generoase, dar sunt totodată conștienți că următorii doi ani vor aduce, cel mai probabil, stagnare.
Pachetul salarial – factorul decisiv pentru mobilitatea în muncă
Indiferent de țară, motivul principal pentru care angajații ar schimba un loc de muncă rămâne același: un pachet salarial mai bun. În România, pe locul secund în ierarhia motivelor se află flexibilitatea programului și posibilitatea de a lucra remote, urmate de mediul de lucru (13%) și oportunitățile de dezvoltare profesională (6%).
Aceste priorități reflectă o schimbare de paradigmă. Dacă în urmă cu un deceniu, stabilitatea și vechimea într-o companie contau mai mult, astăzi angajații – mai ales cei din generațiile tinere – pun accent pe libertate, echilibru viață personală – muncă și recunoaștere financiară.
Diferențe regionale relevante
În Ungaria, nemulțumirea salarială este și mai pronunțată decât în România – 59% dintre angajați fiind nemulțumiți. În Bulgaria, procentul este de 56%, iar în Grecia și Republica Moldova – 48%. De asemenea, Grecia se remarcă prin cel mai mare procent de angajați (44%) cărora nu li s-a mărit salariul în ultimii doi ani.
Românii, în schimb, se află în topul regional al așteptărilor salariale. 18% dintre angajații români consideră că munca lor ar merita peste 3.000 de euro/lună, iar 27% cred că un salariu între 1.500 și 2.000 de euro ar fi just. Cu toate acestea, 33% dintre ei câștigă sub 1.000 de euro, iar doar 7% depășesc pragul de 3.000 de euro lunar.
Intenția de schimbare și mobilitatea forței de muncă
Un alt indicator-cheie este intenția de a schimba locul de muncă. 72% dintre angajații români iau în calcul o asemenea mutare – 28% dintre ei căutând deja activ, iar 44% fiind dispuși să o facă dacă apare o oportunitate atrăgătoare. În Republica Moldova, acest procent urcă la 79%, urmată de Bulgaria (74%), Grecia (72%) și Ungaria (68%).
Se conturează astfel un tablou regional al unei forțe de muncă în mișcare, alertă și în căutarea unor oferte mai echitabile.
Beneficiile extra-salariale: între necesitate și strategie
Pe lângă salariu, beneficiile extra-salariale rămân un pilon important în strategia de retenție. În România, cele mai frecvente beneficii sunt tichetele de masă (68%), asigurarea medicală privată (56%), programul flexibil/remote work (40%) și bonusurile de performanță (32%).
În Ungaria predomină bonusurile și programul flexibil, în timp ce în Grecia asigurarea medicală și tichetele domină pachetul extra-salarial. Moldova și Bulgaria reflectă tipare similare, cu accent pe beneficii tangibile, cum ar fi bonusurile și tichetele.
Este de remarcat că 8% dintre angajații din regiune nu primesc niciun beneficiu extra-salarial, o realitate care contrastează puternic cu standardele companiilor orientate spre retenție și employer branding.
Angajatorii – între adaptare și prudență
Doar 13% dintre angajatori din România au declarat că vor revizui semnificativ politica salarială, în timp ce aproape jumătate (44%) iau în calcul ajustări punctuale. Restul (43%) fie nu intenționează să facă modificări, fie nu au încă o strategie clară.
Valoarea medie a beneficiilor lunare oferite de companii este de 100-200 de euro, conform a 34% dintre respondenții HR. 23% oferă între 200-400 euro, în timp ce 12% oferă sub 50 euro lunar. Doar 6% din companii depășesc pragul de 400 euro în beneficii.
Aceste cifre indică o tendință de prudență. Contextul economic impune companiilor să echilibreze nevoile interne (retenția și motivarea angajaților) cu presiunile externe (inflație, costuri operaționale, instabilitate fiscală).
Punctele de presiune: stagnarea salariilor și lipsa perspectivelor
Unul dintre cele mai alarmante rezultate ale studiului este că 51% dintre angajați se așteaptă ca în următorii doi ani salariile să stagneze, iar 37% mizează pe creșteri moderate. Doar 6% sunt optimiști și se așteaptă la majorări considerabile.
În cazul unei oferte salariale crescute cu 20%, dar sub formă de beneficii și nu bani, 48% dintre angajați români ar lua în calcul opțiunea în funcție de tipul beneficiilor, 31% ar accepta direct, iar 21% ar refuza.
Factori de retenție: dincolo de bani
Chiar dacă salariul este factorul dominant, alți factori cântăresc tot mai mult în decizia angajaților de a rămâne într-o companie. 85% dintre angajații români ar rămâne pentru o creștere salarială, dar 52% menționează oportunitățile de dezvoltare, 45% bonusurile, 38% flexibilitatea și 22% o asigurare medicală mai bună.
Totodată, 21% dintre respondenții regionali consideră că o conducere empatică, bazată pe echitate și susținere, este esențială pentru loialitatea pe termen lung. Acest detaliu conturează nevoia unei culturi organizaționale sănătoase, în care comunicarea și respectul reciproc devin pârghii de retenție la fel de importante ca pachetul salarial.
Feedback-ul angajaților – o resursă încă subutilizată
Doar 64% dintre companiile din România folosesc discuțiile individuale pentru a obține feedback real de la angajați. Sondajele interne sunt folosite de 43%, platformele externe de recenzii de 40% și discuțiile informale de 34%. Surprinzător, 12% dintre angajatori nu colectează deloc feedback.
Situația este chiar mai îngrijorătoare în Republica Moldova, unde 74% dintre companii nu iau deloc feedback, urmate de Ungaria (40%). Aceste date sugerează că una dintre cele mai importante resurse pentru îmbunătățirea relației angajat-angajator – dialogul – este insuficient valorificată.
Concluzie: un echilibru fragil care cere adaptare continuă
Studiul realizat de Undelucram.ro oferă mai mult decât o serie de statistici – el relevă un peisaj tensionat, dar nu lipsit de speranță. Pe de o parte, angajații din regiune, inclusiv România, manifestă o conștientizare crescută a valorii muncii lor, dar și a limitelor actuale ale pieței. Pe de altă parte, angajatorii par mai receptivi ca în trecut, dar rămân prudenți.
Echilibrul între așteptări și ofertă devine o artă a adaptării permanente. Într-o piață a muncii din ce în ce mai competitivă și volatilă, cheia va fi capacitatea ambelor tabere de a comunica deschis, de a se asculta reciproc și de a construi soluții sustenabile.
În acest context, datele oferite de platforme ca Undelucram.ro nu sunt doar instrumente de diagnoză, ci pot deveni adevărate busole strategice pentru angajați și angajatori deopotrivă.
Editorial realizat pe baza datelor furnizate de undelucram.ro.
Conținut original, redactat în scop informativ și analitic, fără influențe comerciale sau partizanate.
