De fiecare dată când un om bun pleacă dintre noi, rămânem mai săraci, iar lumea devine puțin mai întunecată. Astăzi, cu inimile îndurerate, ne luăm rămas-bun de la Verginia Curtuius, un suflet nobil, un om de o rară verticalitate, care a luptat cu devotament pentru valorile în care a crezut.
Verginia a fost una dintre acele ființe care nu au renunțat niciodată. Nici la convingerile lor, nici la oamenii pe care i-au iubit, nici la speranța într-o Românie dreaptă. A fost mereu acolo, în Piața Victoriei, indiferent de frig, de ploaie, de oboseală sau de vremurile care au încercat să îngenuncheze speranța. Când vocile mulțimii s-au stins, ea a rămas. Când alții au obosit, ea a continuat.
Dar dincolo de luptătoarea neobosită, Verginia a fost un om cald, care știa să aline, să încurajeze, să aducă lumină celor din jur. Era acel prieten care îți întindea mâna când simțeai că nu mai poți, acel glas blând care îți amintea că merită să mergi mai departe.
Astăzi, gândul nostru se îndreaptă și către Irina Andrieș, o altă lumină care s-a stins prea devreme. Poate că, undeva dincolo de această lume, ele s-au regăsit. Și poate că, așa cum au făcut-o aici, veghează acum asupra celor care continuă lupta.
Drum lin, Verginia! Dumnezeu să te odihnească în pace!
