40 de foşti salariaţi ai PIC au protestat în faţa Prefecturii Călăraşi

Pe 18 noiembrie 2008, grupul PIC îşi deschidea cu mare fast, la Călăraşi, al 5-lea lanţ de magazine. Astăzi, la aproape un an de la deschidere, hypermarketul de la Călăraşi şi-a închis porţile. Motivul nu-l mai comentăm.
Nemulţumiţi că nu şi-au primit lefurile de mai bine de trei luni, 40 de foşti angajaţi ai PIC au organizat în dimineaţa zilei de miercuri, 28 octombrie, începând cu ora 10.00, un protest în faţa Prefecturii Călăraşi. Din cei aproximativ 40 de membri ai personalului PIC veniţi să picheteze în faţa Prefecturii, mulţi au fost disponibilizaţi, fără a li se acorda nici salariile şi nici drepturile ce li se cuveneau conform contractului de muncă pe care l-au semnat în momentul angajării. Potrivit foştilor angajaţi, aceştia au încercat cu disperare ca să primească un răspuns de la cineva sau să le fie rezolvată problema. Însă responsabilii îndreptăţiţi să comenteze i-au plimbat „de la Ana la Caiafa“, când spre fostul director de la Călăraşi, când spre Piteşti, la foştii directori. Şi, nimic!
Disperaţi că nu pot primi un răspuns de nicăieri, foştii salariaţi ai PIC au apelat, ca la o ultimă soluţie, la Prefectură în speranţa că cineva le va asculta problemele. Dar nici aici nu au avut sorţi de izbândă. Proaspătul prefect era prea ocupat ca să le poată asculta păsurile. Dezamăgiţi de toată tevatura, oamenii au plecat acasă aşa cum au venit. Cu ideea că degeaba suntem o ţară democrată, în care respectul nu mai e respect, iar legea nu mai este lege decât pentru omul de rând, nu şi pentru cel cu funcţii mari şi epoleţi pe umăr.
„Domnule, nu este posibil să munceşti din greu să câştigi o pâine şi nimeni să nu te asculte. Dumneavoastră ştiţi ce am îndurat noi acolo? Infernul. Veneau ăia de la Piteşti, managerii, şi ne făceau în tot felul. Şi pentru ce? Că ne făceam treaba, iar ei aduceau produse expirate şi ne obligau să le băgăm la vânzare? Iar dacă noi comentam ceva, ne spuneau să ne luăm geanta şi să plecăm. Oare este posibil aşa ceva? Cu ce am greşit oare noi? Vă daţi seama că trei luni de zile am mers cu transportul pe banii noştri? Am făcut datorii. Nouă cine ne mai întoarce banii acum? Oare cuiva îi mai pasă şi de noi, ăştia de rând, care ţinem o ţară întreagă? De unde? Nu le pasă decât de ei şi de îmbogăţirea lor cât mai rapidă. Nu contează că e senator, deputat, director, poliţist sau orice altceva. Furăciunile să trăiască!“, ne-a declarat o fostă salariată. (Marga Culea)